step up

cand am ajuns, isi pregatise deja lucrurile si facuse ceva de mancare.

pe masa era doar o portie

insa eu eram super drogat atunci

aveam o privire confuza

si nu intelegeam nimic din ce spune

era doar

bla bla bla

Indicatorul

Indicatorul temperaturii din suflet o luase razna.

Luminite rosii anuntau evacuarea iar vocea robotica a unei tinere femei repeta la nesfarsit: “Pastrati-va calmul. Indreptati-va spre iesire”

Forfota si abur, panica si bubuit iregulat de inima..

“- Nu cred ca ne potrivim.. pur si simplu cred ca nu mai merge! “

let’s groove again

hallo

this is Reptile

limba scoasa // voma verde

fatalitate!

pumn sub barbie // jerba rosie din gat

fatalitate!

limba in jurul taliei // jerba rosie din sira spinarii

fatalitate!

limba pe degetul piciorului // unghii taiate

fatalitate!

dupa care m-am ridicat de pe scaun si, pentru cateva secunde, am clipit des din ochi. transpiratia imi umezise deja sprancenele.

Maseaua

maseaua care doare nu cade. maseaua e neagra de suparare. nu se clatina.

eu ma misc in jurul ei, gravitez… aaarghhh.

mi-am plimbat maseaua prin oras, i-am aratat locurile de maxim interes si am baut o cafea impreuna.

maseaua ma doare iar eu ii sunt indiferent. o sa uit tot. inghit durerea cu apa. pun spirt. dau foc.

gata!

Vrum vrum

m-am apropiat de sursa zgomotului

/transformator/

atat stiu despre el, nimic mai mult.

sunt inapt intr-ale aparatelor mecano/electro/bio

pt ca viata a fost usoara cu mine

si nu a trebuit sa le stiu

acum stau in fata transformatorului

si ascult cum gangureste

vrum vrum

Esential

esential. valabil. ireprosabil. fundamental.

cadranul indicativului era aburit, iar aparatura o luase razna. ploaie de scaintei si paraituri.

mirosea a ars si a esec.  halatele albe se ingramadira in usa laboratorului in timp ce focul incepea sa mistuie cuvintele.

repeat

repeti ceea ce ai de facut

repeti ceea ce faci

o iei de la inceput

de la inceput

pana la sfarsit

incerci sa fii fericit cateva secunde.

Doar

doar daca timpul s-ar incolaci in jurul frustrarilor noastre, ne-ar impiedica sa vedem ce am avut si unde am ajuns.

Ne-ar lasa aer de respirat pentru inca o zi. Cea mai mare zi din lume.

doar daca am deschide ochii.

in cazul in care

corpul reactioneaza violent la suprasolicitare

pe maini

pe picioare

pe gat

corpul reactioneaza violent

in cazurile extreme

corpul e naspa / corpul trebuie pedepsit.

acum

ACUM e pretios pentru ca il gusti cu pofta unui copil. furnicaturi in degete. galagie in sange.

mi-e bine acum pentru ca iubesc cat doresc si nimic nu ma poate atinge. daca ma opresc din scris o sa se termine totul.

o sa va uit pe toti. deja mi-e lehamite. rau la stomac.

ce?

totul e prost

ma simt atat de prost

incat intru in clisee de doi bani
asa ca inchei aici

si-mi vad de treaba in continuare.

impreuna

impreuna cu mine vei distruge adevarul si dragostea.

impreuna cu mine vei cina apocaliptic in decembrie.

Craciunul va fi de neuitat… noapte buna!

fucked forever

cateodata fazele emo sunt inevitabile

treci prin / peste ele fara sa-ti dai seama

citesti asculti vezi scrii chestii

sau mori de somn dimineata si-ti vine sa plangi

in fine, ideea e ca o sa merg maine la spectacolul ala

si-as vrea sa nu fie atat de emo pe cat pare de-aici

ca sa nu fiu iar fucked forever si nici altii cu care o sa fiu

vizual

vizual vorbind a fost un esec. nu s-a inteles nimic, iar spre sfarsit oamenii cascau si se intindeau de mama focului.

luminile nu s-au sincronizat cu nimeni si nimic. fumul a inghitit primul rand in cateva minute. peste alte 5 toti tuseau in batiste. o mare de batiste albe, tuse seaca si ochi inlacrimati. trist

trist pentru ca nu s-a inteles nimic, pentru ca nimeni nu a vrut sa vada mai departe de noi.

vizual vorbind.

sta satana

cand eram mic imi era frica de capre, pt ca unchiu de la orastie mi-a zis ca daca te apropii de ele iti mananca putza.

asta e o minciuna, de fapt imi era frica de ele pt ca eu sunt un sfant si simteam ca acolo isi are salasul necuratul.

ultima oara cand am fost la biserica (duminica trecuta) am vazut ca preotul avea fatza de capra.

de atunci am omorat si mancat cate un popa pe zi. au gust bun, mai ales cu cimbru. grasimea proaspata de om e mai elastica si mai dulce decat cea de porc.

in capre sta satana

pestele

Pestele ma confundase cu cineva. Am ras si l-am intrebat daca nu are o tigara.

Mi-a dat. Clocotea de nervi. Probabil ca era suparat pe mine pentru ca nu am fost cine trebuia. Am oftat.

A oftat si el. L-am salutat si am plecat fara o destinatie anume, lasand in urma zgomotul plescaitului de apa.

vezi

ma plimb in continuu prin casa.

dormitor – bucatarie

bucatarie – dormitor

simt ca trebuie sa se intample ceva nasol

apoi chiar se intampla

duc mana in piept si cad in genunchi

apoi nu mai simt decat o raceala in tot corpul

si nu mai pot controla nimic

covorul ma trage spre el

si ma intind pe burta

saliva saliva

pe buze si jos

pe buze si jos

unde mergem

Undem mergem noi este cald. Rosu pe jos, pe cer si in obraji.

Unde mergem noi este liniste. Cladiri rosii, haine si palarii..

Unde mergem noi este luminos. Valuri de sange se ingramadesc la iesirea din oras, stralucesc in soare.

Unde mergem noi

cand?

ma grabesc intotdeauna

sa ajung acolo

sa fac aia

sa vorbesc

sa ma fac inteles

sa fiu adulat

sa fiu mangaiat

si iubit

toate astea ma obosesc groaznic

si as vrea sa nu trebuiasca sa fac nimic

insa zilnic ma grabesc si tremur

anticipand.

adevarul

Adevarul se naste si moare cu omul de gat.

La fel si oamenii, care se nasc si mor cu adevarul in gat.

Eu il port la gat, bine intins, apretat si parfumat.

Trendy isn’t it?

if you’re not a machine

oamenii se misca foarte greu

din inertie

nu-mi place de ei

nu sunt vii

as vrea ca oamenii sa fie vii

as vrea ca oamenii sa fie afectuosi

si draguti

as vrea ca oamenii sa inceteze sa mai fie niste roboti

nenorociti

asa cum sunt acum.

imperfect

Imperfect dar natural. Patul e mai moale cand ploua. Viata e mai scurta cand o simti pe propria piele.

Ploua iar intre noi si ei. Te supara?

Aduc o galeata. Sau doua mai bine.

Sau le aduc pe toate!

Toate galetile din lume.

done!

ha ha ha

i-am gasit pe amandoi culcusiti, iarna, in scara

i-am luat acasa

i-am jupuit

(de vii – a fost f neplacut, cam urlau)

i-am fiert

si i-am mancat.

Aia a fost, intr-adevar, o zi perfecta. Le-am pastrat craniile curatate bine-bine.

alandala

alandala

si inca un pic mai sus…

asaaa.. si inca un pic

GATA! lasa-l asa..

Lasa-ne asa!

alandala

asta se traduce prin

prin priviri ciudate

cand mergi pe strada si oamenii se uita la tine

cand gospodinele din balcon se opresc

din ce faceau

si se uita la tine

tu nu te simti bine deloc

nu

nu te simti bine deloc

si te gandesti la tot felul de chestii

amandoi

Amandoi si-au dorit oaia de aur. Au cautat neincetat, timp de nouazeci de ani. Au inventat o multime de lucruri nefolositoare, si au cercetat fiecare continent. Inutil.
Amandoi sunt batrani si au uitat cum ii cheama. Au uitat si ce anume cautau. Orbi si muti merg la pas cu melcii spre nimic. Asemeni lor si noi vom cauta acel ceva inexplicabil, de aur. Amandoi.

kkt

nu-mi trebuie nimic

nu vreau nimic

nu-mi trebuie nimic

am doar cateva lucruri de spus

si cateva lucruri de povestit

poate nu acum, poate chiar acum

poate nu acum, poate chiar acum:

sa fie

Sa fie lumina, deci risipa, implicit oameni… pe scurt: apocalipsa.

o chestie f artistica

so, tipa asta,Theresa Duncan, care era graphic designer / game designer / film-maker s-a sinucis in apartamentul ei din East Village. se pare ca era paranoica / psihopata / f deprimata si noah, fucked up. prietenul ei era Jeremy Blake si lucra si el ca graphic designer pt un producator de jocuri video. printre altele mai era si pictor / video artist cu stuff-uri expuse la New York’s Museum of Modern Art, the Whitney Museum si the Los Angeles Museum of Contemporary Art. avea 35 de ani, deci f tanar. so, ce-a facut, dupa ce aia s-a sinucis, cam la o saptamana s-a sinucis si el. i-au gasit hainele pe o plaja, acum l-au gasit si pe el in ocean. l-au identificat dupa dental records. ok, de ce zic asta? pt ca prima reactie a fost: cacat, ce boring, cliseul artistilor fututi la cap. so de ce un tip si o tipa destul de misto ajung la faze din astea? discutia ar fi, adica, de ce nu-si da nimeni seama ca ar fi penal sa faca ceva & apoi sa nu mai faca acel ceva. de ce suntem penali fara sa ne dam seama, cam asa ceva (si nu ma refer aici la chestii de lit sau art sau orice – pur si simplu la oameni, stii, de ce nu se opresc oamenii din a fi penali atunci cand, teoretic, ar fi in stare sa-si dea seama de asta). feel free to ignore & feel free

ps. mie mi-ar placea sa fiu genul ala de psihopat paranoic, cu teoria conspiratiei in brate, totul ar fi super clar, as fi cald&fericit dar nu-mi iese mereu, adica nu tin decat putin chestiile para.

se crapa

se crapa de ziua, de durere, de mila si de dispret.

se crapa capete dupa un tipar anume. se crapa tot.

De caldura, de frica si de rautate.

Mi se crapa de ziua.

De tot.